Hank: Becca

Vreau să-ți mărturisesc ceva. La început nu te-am îndrăgit prea tare. Erai doar un copil enervant, care mirosea bine, de obicei. Dar nu păreai prea interesată de mine, ceea ce mie mi s-a părut insultător. Erai tu si mama ta împotriva întregii lumi. E ciudat cum unele lucruri nu se schimbă niciodată. Eu am continuat să fac ceea ce am făcut și până atunci, fără să înțeleg cum a fi părinte te schimbă. Nu-mi amintesc exact momentul în care s-a produs schimbarea. Dar știu că s-a produs. Obișnuiam să fiu impenetrabil. Nimic nu mă putea atinge. Iar în următoarea clipă, inima stătea să-mi sară din piept, expusă tuturor elementelor. Dragostea pentru tine a fost cea mai intensă,  profundă și dureroasă experiență a vieții mele. Aproape că a fost prea mult de suportat. În calitatea de tată, am jurat în tăcere să te protejez de oricine. Nu mi-am dat seama că eu o să fiu cel care te va răni cel mai mult. Când privesc înainte, mi se rupe inima. Pentru că nu mi te imaginez vorbind de mine cu mândrie. Dar cum ai putea? Tatăl tău e un copil în trupul unui bărbat. Nu ține la nimic, dar la totul în același timp. Mare la suflet, îngust la fapte. Ceva trebuie să se schimbe. Ceva trebuie să cedeze. Se face întuneric. Prea întuneric pentru a putea vedea.

Clăbuci

O clădire tocită, închisă și veche. Culorile zac sub straturi atemporale de jeg și fum de țigară. Dau buzna înăuntru căutand un refugiu. Urc în fugă pe scările strâmte când un val de aer greoi, fierbinte mă izbește. Ușă după ușă, închisă, ferecată. La capătul culoarului,  o găsesc descuiată;  mă arunc în grabă, trântind-o în urmă.

Femeia mă privește amuzată apoi indiferentă, prezența mea lăsând-o rece și împietrită pe divan. Caut scăpare după draperiile roșii, grele, ce împânzesc fiecare perete. Îmi trag răsuflarea. O bătaie puternică zguduie ușa. Femeia zâmbește și parcurge încet drumul spre încuietoare. Cu sângele urlându-mi în vene mă arunc spre baie și mă închid în spatele ușii. Trec cu privirea peste coșul de rufe și mă opresc lângă o enormă mașină de spălat. Aud voci de cealaltă parte, voci ce-mi toarnă plumb în simțiri. Simt mucegaiul ce-mi intră sub unghii când alunesc și cad. Deschid capacul ciudatei masinării și mă strecor înăuntru printre clăbuci, în apa călduță. Îmi țin respirația și închid carapacea. Mă simt plutind ca într-un bol de gelatină, privind în afară prin pereți la baia în care cele două femei își fac apariția. Poartă o conversație dar apa îmi trimite doar vagi tonalități indescifrabile. Iau aer cu greu printre clăbuci și mă scufund înapoi. Se aud parcă viori si femeile tac. Privirea-mi din ce în ce mai încețoșată cu greu mai pătrunde dincolo de apa gălbuie, dincolo de pereții gelatinoși. Ciudat de încet remarc cum ea se apropie de mașinărie și sunt uluit când brusc mâna aproape îi pătrunde prin peretele elastic și-mi prinde umărul. Țipă și urlă la tavan agitând un cuțit pe deasupra capului. Deschide capacul cu o privire dementă. Sar din apa slinoasă,  plutesc spre mâna ei dreaptă, cuțitul e al meu și il îndrept spre beregată. Ceva nu-i în regulă. Desenez parcă branhii pe gâtu-i bătrân când în cele din urmă cedează și sângele-i  îmi țâșnește gros peste mâini.

Neonul pâlpâie în tăcere. Apa e roșiatică acum. E încă călduță. Mă așez în cada murdară. În liniștea nopții, prin geamul deschis, aud glasul fetei. Închid ochii. Vine de sus.

Revizie tehnică

Omul este în revizie tehnică și va fi inaccesibil în perioada următoare. Nu ne cerem scuze pentru eventualele probleme create.

Cum?

Cum te scot din mintea mea?

E noapte. Eşti iar aici. Aceleaşi ritmuri, acelaşi fum de ţigară, acelaşi zâmbet în întuneric. Parfum de amintiri în penumbra nopţii reci de toamnă.  Nu ştiu cât mai rezist aşa. Zâmbesc şi continui. Zâmbeşti şi tu. Acum eşti îngândurată. Te iubesc. Te voi visa. Vom face dragoste. Dimineaţă nu vei mai fi. Un rotocol se înfiripă albăstrui în faţa ochilor. Plutesc. Te iubesc aşa de mult. Poate am înnebunit. Te văd printre valuri. Eşti atât de frumoasă. Sunt dependent de durere. Imaginile vibrează în continuare. Anotimp după anotimp, apus după apus, succesiune fluidă de amăgiri. Mă văd în ochii tăi. Tăcut. Gol. Clipa trece. Doare cumplit. O geană de lumină la orizont, departe. Pleoapele-mi sunt grele. Te învelesc într-o îmbrăţişare. Visul se destramă. Deschid ochii. E frig şi întunericul miroase a fum de ţigară. Timpul zace pe o parte, întins, cu ochii larg deschişi. Ascult. Nimic. Linişte.

Mistakes

‘Oh, he was young, in the frost
No regard for the cost
Of saying his feelings
In the moment they were felt
And if he was calm like you
Locked up inside of your loops
Then he’d know for well
That all he had to say was
All he had to say was goodbye’

* from: The Last Shadow Puppets – Calm Like You

she cums in colors

 

Vietnam

Hmmm…cam asta am făcut cu circa o lună şi jumătate din viaţă. Primul filmulet e trailerul, foarte veridic de altfel (raportat la jocul în sine), iar în al doilea video apare unul din playtesturi la care am fost (unul din playeri sunt eu, dar nu-mi aduc aminte id-ul )